Lipsa de interpreţi britanici pentru limbajul semnelor pune în pericol persoanele surde.

surdomut-spitalSă fii dus în grabă la spital pentru o problemă urgentă este suficient de traumatic în sine, dar ce-ar fi dacă nu ai putea înţelege ce te întreabă doctorii — şi te-ai trezi după o operaţie tot neînţelegând complet întregul episod prin care ai trecut? Asta i s-a întâmplat pacientei Elaine Duncan, cu surzenie profundă, după ce a fost internată în spitalul Dundee’s Ninewells. Deşi limbajul semnelor britanic este limba ei primară, lui Duncan nu i s-a pus la dispoziţie un interpret al limbajului semnelor în nici un moment pe durata şederii ei în spital timp de 12 zile, care a inclus o operaţie de extirpare a apendicelui. „Am arătat în mod repetat către un afiş cu servicii de interpretariat de pe perete, şi am dat personalului medical o carte de vizită a unui interpret BSL (interpret pentru limbajul semnelor britanic), dar am fost ignorată şi abandonată,” explică ea. „A fost o experienţă terifiantă, să mă lase speriată şi singură, m-am simţit ca la închisoare.”

Experienţa d-nei Duncan este una dintre multele exemple de oameni cu probleme de auz puşi în pericol pentru că nu li se oferă interpreţii de care au nevoie pentru a comunica cu doctorii, cu poliţia şi cu alţi specialişti din serviciile publice, spune Signature, o organizaţie de caritate care militează pentru îmbunătăţirea standardelor de comunicare cu persoanele afectate de surzenie şi surdocecitate. Problema, spun ei, este cauzată parţial de numarul insuficient de interpreţi BSL din ţară. Cele mai recente cifre sugerează că există 800 de interpreţi autorizaţi pentru 25000 de utilizatori ai limbajului semnelor în UK. Dar Jim Edwards, directorul executiv al Signature, spune ca este si o problema de atitudine a specialiştilor din serviciile publice, care se aşteaptă ca persoanele cu surzenie să poată citi de pe buze sau să comunice în scris. „Dar asta nu este limba principală folosită de de o persoană surdă, şi nu e sigur că o vor folosi,” spune el. „Ei au uneori membri ai familiei prezenţi, dar este posibil ca aceştia să nu cunoască bine limbajul semnelor — şi este oare corect sa îi punem să interpreteze în situaţia în care sunt? Avem nevoie de o persoană independentă şi pregătită profesional pentru asta.”

Legislaţia pentru drepturi egale prevede efectuarea de „eforturi rezonabile” pentru ca persoanele cu surzenie sa nu fie „semnificativ dezavantajate.” Dar Signature solicită imperativ guvernul să transforme prevederea legată de interpretarea limbajului semnelor într-o cerinţă obligatorie pentru tot sectorul public. Edwards spune că raportul Francis despre scandalul de la spitalul Mid Staffordshire — care recomandă obligaţii legale pentru toate persoanele care se ocupă în mod direct de pacienţi — adaugă chestiunii un impuls suplimentar. „Pe viitor, dacă eşti o persoană care comunică în limbajul semnelor, doctorul care te tratează va trebui să fie supus unor obligaţii legale, dar persoana care îţi afectează comunicarea — acolo unde pot apărea cele mai mari probleme — nu va fi,” punctează el.

Cazul lui Duncan a ajuns în faţa Avocatului Poporului pentru Servicii Publice Scoţiene, care i-a aprobat plângerea. Autoritatea pentru asigurări medicale din Scoţia spune că şi-a îmbunătăţit procedurile de atunci încoace. Dar Alana Trusty, manager al serviciului de reprezentare Deaf Links, care a susţinut-o pe Duncan cu cazul ei, spune: „Lucruri de acest tip se întamplă mereu, cu toate tipurile de furnizori de servicii. Daca în loc de Marea Britanie, aţi fi într-un spital din Franţa, aţi putea citi un formular de consimţământ sau să înţelegeţi o persoană care vă vorbeşte în franceză? Într-o asemenea situaţie sunt persoanele surde.”

Grupul IATOMBirou de interpretariat din Bucureşti: Translatori pentru întâlniri de afaceri, conferinţe, seminarii, focus grupuri, interviuri, depoziţii juridice sau orice eveniment care necesită traducere consecutivă sau simultană. Suntem disponibili pentru evenimente oriunde în România sau în afară.
ANPC | Politica de confidenţialitate